[ 24 octombrie 2026 by web_admin 0 Comments ]

Pilonul social din ESG: de la angajamente la transparență salarială și performanță sustenabilă

AUTOR_ANDRA_ILIE_2

Autor: Florina Andra Ilie, Senior Manager, HR & ESG Advisory, Forvis Mazars în România

În ultimii ani, sustenabilitatea a devenit o componentă tot mai prezentă pe agenda companiilor, însă atenția s-a concentrat frecvent asupra dimensiunii de mediu – obiective climatice, emisii, eficiență energetică sau utilizarea resurselor. Componenta socială a ESG („S” – Social) este însă la fel de relevantă pentru sustenabilitatea unei organizații și aduce în prim-plan modul în care aceasta își gestionează oamenii: condițiile de muncă, diversitatea și incluziunea, dezvoltarea profesională, remunerarea echitabilă și tratamentul egal.

În acest context, Directiva (UE) 2023/970 privind transparența salarială reprezintă una dintre cele mai concrete evoluții legislative care conectează agenda socială cu practicile de management al resurselor umane. Dincolo de conformarea juridică, noile cerințe obligă organizațiile să răspundă unei întrebări esențiale: putem demonstra, prin date și criterii obiective, că oamenii sunt remunerați echitabil pentru munca pe care o desfășoară?

De la principiul egalității la capacitatea de a-l demonstra

Principiul remunerării egale pentru muncă egală sau de valoare egală nu este nou. Schimbarea importantă adusă de Directivă este însă creșterea semnificativă a nivelului de transparență și consolidarea drepturilor angajaților de acces la informații privind remunerarea.

În România, procesul de transpunere este încă în curs de definitivare, după depășirea termenului european de 7 iunie 2026. Proiectul legislativ publicat în România confirmă însă direcția schimbării: transparența salarială va avea implicații asupra recrutării, sistemelor de remunerare, evaluării și clasificării posturilor, comunicării cu angajații, monitorizării diferențelor salariale și guvernanței proceselor HR, atât pentru companiile din sectorul privat, cât și pentru organizațiile din sectorul public.

Astfel, discuția nu se mai limitează la întrebarea dacă există sau nu o diferență salarială. Organizațiile trebuie să poată explica de ce există anumite diferențe și dacă acestea sunt susținute de factori obiectivi și neutri.

Astfel, echitatea salarială trece de la un principiu declarat la unul care trebuie susținut prin criterii obiective, date și practici demonstrabile.

Echitatea salarială începe înainte de analiza salariilor

Una dintre cele mai importante concluzii rezultate din proiectele de pregătire pentru transparența salarială este că analiza diferențelor de remunerare reprezintă doar o parte a procesului.

Pentru a putea compara remunerația angajaților care desfășoară aceeași muncă sau o muncă de valoare egală, organizația trebuie mai întâi să știe care sunt aceste poziții.

De aici rezultă importanța unei arhitecturi coerente a posturilor și a unei metodologii obiective de evaluare a acestora.

Evaluarea muncii de valoare egală trebuie să aibă în vedere criterii obiective și neutre din perspectiva genului, precum competențele, efortul, responsabilitatea și condițiile de muncă. În practică, aceasta presupune existența unor fișe de post actualizate, identificarea pozițiilor unice din organizație și evaluarea lor printr-o metodologie aplicată consecvent.

Rezultatul nu este doar un exercițiu de conformitate. O arhitectură clară a posturilor permite companiei să construiască niveluri și grile salariale coerente, să definească trasee de carieră și să fundamenteze mai bine deciziile privind promovarea, recrutarea sau evoluția salarială.

Cinci întrebări pe care organizațiile ar trebui să și le pună acum

Pregătirea pentru noile cerințe poate începe chiar înainte de adoptarea formei finale a legislației. Din perspectivă practică, managementul și funcția de HR ar trebui să analizeze cel puțin cinci aspecte:

  1. Avem o imagine clară asupra structurii posturilor din organizație și putem identifica munca de valoare egală?
    Denumirile similare nu înseamnă întotdeauna muncă de aceeași valoare, iar denumirile diferite nu înseamnă automat că două poziții au valori diferite. Responsabilitățile efective trebuie analizate și comparate printr-o metodologie unitară de evaluare și clasificare a posturilor, care să permită identificarea muncii de valoare egală.
  2. Putem explica modul în care stabilim salariile?
    Deciziile privind salariul de bază, bonusurile, creșterile salariale sau promovările ar trebui să fie susținute de criterii clare, obiective și aplicate consecvent.
  3. Știm unde există diferențe salariale și de ce?
    Analiza nu ar trebui să se limiteze la diferența medie de remunerare dintre femei și bărbați la nivelul întregii organizații. Este important să fie analizate separat salariul de bază și componentele variabile, distribuția femeilor și bărbaților pe niveluri de remunerare și, mai ales, eventualele diferențe între angajații care desfășoară aceeași muncă sau o muncă de valoare egală.
  4. Procesele noastre HR susțin principiile declarate?
    Recrutarea, remunerarea, evaluarea performanței, promovarea, dezvoltarea profesională și comunicarea internă trebuie analizate împreună. Un sistem salarial bine construit poate fi afectat de criterii de promovare insuficient definite sau de decizii manageriale aplicate neunitar.
  5. Suntem pregătiți pentru mai multă transparență față de angajați?
    Directiva consolidează drepturile angajaților de acces la informații privind propriul nivel de remunerare și nivelurile medii de remunerare pentru categoriile de persoane care desfășoară aceeași muncă sau muncă de valoare egală. Prin urmare, organizațiile trebuie să pregătească nu numai datele, ci și procesele prin care vor răspunde solicitărilor și modul în care vor comunica aceste informații.

Transparența salarială poate deveni un instrument de performanță

Există tentația de a privi noile cerințe exclusiv prin prisma riscului de conformitate. Impactul lor poate fi însă mai amplu.

Un sistem de remunerare bazat pe criterii clare poate contribui la reducerea deciziilor discreționare, poate crește încrederea angajaților și poate oferi managerilor un cadru mai bun pentru deciziile privind salariile și cariera.

În același timp, transparența scoate la suprafață probleme care uneori rămân ascunse în organizații: salarii stabilite istoric fără o logică unitară, poziții similare încadrate diferit, bonusuri acordate pe criterii insuficient documentate sau diferențe salariale acumulate în timp.

Din această perspectivă, pregătirea pentru transparența salarială poate deveni și un exercițiu de maturizare a guvernanței HR.

Iar aceasta este conexiunea directă cu ESG: organizația nu se limitează la a declara că promovează egalitatea de șanse, ci introduce mecanisme prin care poate măsura, monitoriza și demonstra modul în care principiul este aplicat.

De la conformitate la sustenabilitate socială

Pentru organizații, pregătirea pentru transparența salarială înseamnă mai mult decât reducerea riscurilor de neconformitate. Practicile de remunerare clare, obiective și echitabile pot contribui la creșterea încrederii angajaților, la egalitatea de șanse și la consolidarea unei relații de muncă sustenabile pe termen lung. Astfel, transparența salarială devine nu doar o cerință de conformitate, ci și un instrument prin care organizațiile pot consolida pilonul social al ESG și susține performanța sustenabilă.